|
» dosar
Roblogomania sau despre mania blogurilor in Romania Catalin Sturza
Jurnal intim expus pe Internet sau agentie de stiri personala? Pagini de literatura on-line sau vitrine ale frustrarilor fara surdina? Spatii ale artelor new media sau instrumente cinice de marketing? intrebari care graviteaza in jurul uneia dintre cele mai populare inventii a Internetului: blogul. Blog, de la weblog, adica un soi de jurnal pe Internet. A aparut acum 12 ani; e scris de blogger-i (le putem spune, la fel de corect, escribitionisti); e despre ce face, ce mananca, ce citeste fiecare dar, la fel de bine, despre razboiul din Irak, despre filme si fotografii sau despre unde merg cu team building-ul angajatii unei corporatii.
in America sunt vreo 12 milioane de bloguri care au de trei ori pe atatia cititori. In Romania, un studiu realizat recent de Carmen Holotescu (detalii gasiti o sumedenie mai incolo) arata ca ar fi vreo 10 mii de blog-uri. Dintre acestea, cateva sute merita pomenite, cateva zeci merita citite, iar doua-trei merita urmarite in fiecare zi. Doua-trei pentru fiecare cititor in parte, deoarece „imi place/ nu-mi place“ e cel mai la indemana criteriu pentru a alege. Poate mai sunt si altele. Cel mai bine va pot lamuri textele care urmeaza, semnate de blogger-i veterani si de scriitori, universitari si teoreticieni de o inalta tinuta internautica.
Iata intrebarile: 1. Ce sunt blogurile, jurnale intime on-line, agentii de stiri personale, albume multimedia, cu text, filmulete si fotografii, pagini de literatura trecute pe Internet? Exista o tipologie legata de continut si de forma sau \n functie de cine le scrie? 2. Ce motive se pot afla in spatele unui blog? Amuzamentul, nevoia de a avea un canal de comunicare, de a pastra ceea ce, altfel, s-ar pierde, o anumita doza de voyeurism, ratiuni de publicitate si marketing? 3. Daca aveti deja un blog (sau mai multe), care este acesta (sau care sunt acestea) si cui se adreseaza ele? Daca nu, v-ati apuca sa va construiti asa ceva? 4. Blogurile reprezinta o amenintare pentru notiunea traditionala de mass-media? Presa, informatia se poate muta pe Internet? Dar pentru literatura? Putem citi un blog la fel cum citim o carte buna? 5. Cum ne orientam in blogosfera? De exemplu, numai in Statele Unite sunt 12 milioane de bloggeri si 57 de milioane de cititori de blog. Dintre acestea, nu toate pot fi bine scrise, inteligente si amuzante.
Blogurile sunt o strutocamila
Iulian Baicus
asistent universitar, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti
mayumablog.weblog.ro
1. Blogurile sunt o strutocamila, un ornitorinc, o combinatie ciudata intre aceasta unealta de senzatie care este Internetul si personalitatea fiecaruia, o vitrina culturala, o urma pe care o lasi in lumea informationala, o agenda de carti si de idei culturale, un blog de critica literara, in cazul meu, pentru ca profesiunea mea este cultura, ca sa parafrazez titlul unei celebre emisiuni culturale. Evident ca exista o tipologie, sunt bloguri care se ocupa de carti sau de literatura, de cinema, de fotografie sau moda, ma rog, fiecare se chinuie sa atraga atentia cat mai multor cititori virtuali.
Eu tin si un jurnal intim, sunt limite ale bunului simt peste care nu-ti poti exhiba ego-ul. Blogging-ul presupune si un pic de responsabilitate, de a-ti asuma deopotriva libertatea si limitele ei.
2. Probabil din toate cate putin. Diversitatea blogurilor e atat de mare, incat nu poti alege un singur motiv, fiecare blogger are motivele lui, oricum tipul acesta de comunicare e mai lejer. Initial m-am ocupat de blogging ca un experiment, am vrut sa iau o forma si sa-i dau fond, sa o folosesc potrivit propriilor mele idei estetice. Sunt o modalitate de a dialoga cu cititorii mei, pe care ii pot contacta si ii voi contacta si prin intermediul revistelor culturale.
3. Da, am un blog se numeste „Poiana lui Mayuma“. incepand din luna octombrie, voi organiza un al doilea blog, de data aceasta in scop pur didactic, alaturi de studentii mei de la Litere.
4. Nu cred ca e o amenintare, ci o sinteza. Informatia se va muta pe Internet, dar blogging-ul e un fenomen complementar. Are avantajul ca e mai flexibil, se misca mai repede si ajunge direct la cititori, incurajeaza dialogul cu acestia. Blogging-ul are legatura cu literatura. imi vine in minte doar un exemplu, romanul lui Dragos Bucurenci, „Real K“, care a fost intai un blog.
5. Nu exista o reteta. Pe mine, evident, ma intereseaza blogurile scriitorilor sau cele care au legatura cu literatura. Sunt convins ca, daca le-as spune studentilor mei „Citeste romanul X, pentru ca e haios“, nu l-ar citi neam. Dar, daca le spun asta pe blog, evident unii nici nu stiu ca este vorba despre mine, vor citi cu siguranta. Asa cum se intampla si cu cartile, e chestie de miracol sa dai peste un blog adevarat. Oricum blogger-ii se cunosc intre ei, cel putin cei din aceeasi breasla, si se recomanda cu bucurie. Nu exista egoism sau invidie profesionala, ci un imens sentiment al comunitatii de bloggeri. Am inteles ca isi vor face si un tricou, asa ca se vor recunoaste mai usor. Cam asta-i. Sper ca am raspuns la toate intrebarile dvs.
Despre bloguri si forta lor
Adrian Otoiu
prozator
1. Stau si ma intreb: aceste milioane de bloggeri = milioane de insi insingurati? de frustrati? de insi care simt ca nu au sansa sa se exprime in viata reala? Altii ar putea intreba: aceste milioane de bloggeri = milioane de exhibitionisti, de stripperi? de grafomani? de mici-mari genii locale in cautarea unei audiente „planetare“?
intrebarile astea sunt insa prost formulate, fiindca ignora un aspect esential al multor bloguri: interactivitatea lor, adica faptul ca permit inserarea de comentarii la postarile autorului, instituind astfel un minim dialog cu cititorii. Blogurile care profita de aceasta caracteristica tind sa se apropie de comunitatile virtuale gen forumuri, grupuri de discutii sau bulletin boards. Cu o diferenta specifica insa: blogurile-cu-feedback sunt departe de democratia descentrata a forumurilor virtuale, ele fiind dominate de cate o personalitate marcata, de un meneur de jeu care decide care sunt temele de discutie si cand se pune punct unei dezbateri.
2. 4. 5. Fireste, pentru multi bloggeri atractiva este posibilitatea travestiului, abordarea unei masti virtuale (transgresand datele individuale de sex, varsta, conditie sociala sau etnicitate) care permite arderea in public a frustrarilor autorului. Ambiguitatea fundamentala a blogurilor – aceea de a fi manifestari ale intimitatii exhibate in public, aceea de a sterge granita dintre public si privat, dintre fictiune si fapt – se poate razbuna pe autor. Asa s-a intamplat in cazul celebru al acelei „Queen of the Sky“, stewardesa concediata dupa ce isi postase pe net poze vag sexy facute – blasfemie! – in uniforma companiei in cabina unui avion de linie. Alti bloggeri si-au pierdut slujbele dupa ce postasera remarci ironice la adresa sefilor lor, chiar daca deghizate sub o pojghita de fictionalitate.
Forta blogurilor vine insa din alta zona. E vorba de blogurile cu miza sociala sau politica, ale caror catalizatori sunt marile traume publice ce rascolesc o comunitate, cum au fost asediul Bagdadului, revolta banlieue-i pariziene sau bombardamentele asupra Beirutului. Miza lor aste mult mai profunda.
Unele sunt documente directe, nedistorsionate de interesele ce dirijeaza mass media publica, documente scrise „in focul bataliei“, sub covorul de bombe, a bout de souffle. Autorii lor nu au nici unul din avantajele, dar nici una din servitutile corespondentului de presa. Nimeni nu-i protejeaza, dar totodata nimeni nu-i sileste sa scrie altfel decat le dicteaza constiinta.
Alte bloguri esentiale sunt cele menite sa initieze dezbateri publice pe teme deseori ocolite de media oficiala. Sigur, aici exista parti pris din exces, insa pasiunea dezbaterii este autentica. Suntem departe de vacarmul mainstream-ului, suntem pe teritoriul minat al opiniilor idiosincratice. Daca insa dorim sa cunoastem si opinia Celuilalt, opinia Alteritatii suprimate din discursul oficial, ei bine, atunci lectura unor astfel de bloguri devine obligatorie. Nu intamplator toate minoritatile sunt amplu reprezentate in blogosfera: de la minoritatile sexuale la cele etnice, de la supraponderali la stangaci, de la perdantii razboaielor moderne la Robinsonii in devenire care se pregatesc pentru „life after the oil peak“.
Adevarata expresie democratica aici trebuie cautata, si nu in simulacrele cu (av)iz de „political corectness“ ale mass mediei. imi amintesc cum, in zilele revoltei periferiei pariziene – cand totul parea sa aminteasca revolta studentilor din 1968, dar cand media oficiala arbora o suspecta unanimitate critica – nu am putut afla opinia „celeilalte parti“, a veneticilor violenti, a rejeton-ilor societatii postindustriale, decat atunci cand am accesat mai multe bloguri tinute de acestia. Si, surpriza, violenta de pe strazi nu se regasea defel in aceste bloguri ale frustrarii minoritare.
Nu e de mirare ca marile cotidiene se simt amenintate de asemenea relatari fierbinti, scrise „la firul ierbii“. Directetea formidabila a acestora este pur si simplu inaccesibila presei oficiale. Nu e de mirare ca marile cotidiene incearca sa capitalizeze interesul publicului pentru bloguri, gazduind cu o suspecta generozitate bloguri declarat „neafiliate“ si punandu-si editorialistii sa mimeze independenta si spontaneitatea bloggerilor autentici.
Nimeni nu se lasa insa inselat. Blogurile nu vor ucide jurnalismul, insa nici mass media nu va reusi sa asimileze si sa imblanzeasca forta autentica a jurnalelor online.
P. S. Nu am raspuns la intrebarea legata de posibilitatea ca eu sa scriu un blog, fiindca am socotit ca n-am mare lucru de spus aici. Cred ca e clar ca, daca ar fi sa tin vreodata un blog, ar fi unul din cele de dezbatere. In nici un caz unul „de creator“... am oroare de asa ceva... Si nici unul intim... exhibitionismul meu e de alta natura :-)
Informatia e mai libera pe Internet, mai greu de controlat
Florin Dumitrescu
textier.blogspot.com
1. 2. Blogurile au aparut ca jurnale online, in care autorul se presupune ca isi da frau liber subiectivitatii si gandurilor intime. Cu toate astea, faptul ca se expune periodic ii determina in mod inevitabil pe acesti blogger-i intimisti sa se autocenzureze, sa pozeze, sa se exhibe, ceea ce in cazul jurnal clasic de notatii confidentiale („de sertar“) nu se intampla indeobste. La celalalt pol, al deschiderii catre lume, blogurile au devenit tot mai apropiate de formatul siturilor jurnalistice sau corporatiste, ceea ce le reduce caracterul personal.
3. Eu am trei indeletniciri principale oarecum diferite: publicitar, textier si jurnalist. In fiecare dintre mediile in care activez sunt cunoscut partial, ciobit, ciuntit. Centrul in care aceste fatete se intalnesc intr-un mod natural este blogul. Pe blog ma adresez, asadar, celor care se intereseaza de oricare dintre ele sau toate la un loc.
Am pornit blogul Textier asta iarna, intr-un moment de criza de comunicare. Tocmai scrisesem un articol foarte important, foarte urgent si (modestia la o parte) foarte bun, despre cazul Teo Peter. Mi l-au refuzat 5 (cinci) publicatii la rand (desi aveam prieteni in toate redactiile), pe motiv ca venea Valentine's Day si ca, in consecinta, „se cereau“ subiecte mai relaxate...
Articolul mi-a fost publicat pana la urma de un ziar la care nu aveam (pana atunci) prieteni: „Romania Libera“. Cu acel prilej am devenit constient de un lucru de maxima insemnatate: anume ca, in relatia cu publicul cititor, cu societatea in general, nu ma pot baza pe institutiile de presa, care de multe ori nu mijlocesc, ci ajung sa obtureze comunicarea...
Am avut acum cateva luni onoarea sa fiu invitat sa postez pe blogul colectiv Hotnews, unul dintre cele mai importante bloguri jurnalistice.
4. Informatia e mai libera pe Internet, e mai greu de controlat, e mai proteica. Uitati-va la China: cenzura de stat abia-abia mai reuseste sa tina in frau democratizarea informatiei. In Romania, in care libertatea presei e pusa tot mai mult in discutie de polarizarea marilor trusturi, initiativele particulare legate de Internet fac zi de zi mici revolutii in domeniul informarii publicului, al democratizarii, al restaurarii civismului. Multi blogger-i au fost nedumeriti, unii chiar revoltati, de „Notele berlineze“ ale lui Andrei Plesu dintr-o „Dilema...“ nu mai „veche“ de vara asta, in care domnia-sa, citand dintr-un ganditor neamt stangizant, dezvolta teoria conform careia blogurile si celelalte forme de interactiune online ajung sa formeze o retea terorista... Domnul Plesu, care are multa influenta, se ocupa acolo de niste rafinateturi occidentale, vag insidioase si greu sesizabile, de care noi suntem inca departe, in tara cu un numar crescand de ziaristi batuti si amenintati pe an. Ar fi nevoie poate ca altcineva, la fel de credibil si de influent, sa explice lucrurile fundamentale, mai urgente si mai concrete. Ar trebui spus ca Internetul ne da posibilitatea de a alege; ca, spre deosebire de tirania sursei unice (sau a surselor limitate si controlate) de informare, care te oprima prin mesaje ale puterii discretionare, Internetul iti furnizeaza tie, om liber, posibilitatea de a te informa, de a te forma ca membru al cetatii; cu alte cuvinte, iti furnizeaza tie puterea.
Cat priveste literatura pe bloguri, ar fi normal ca blogging-ul sa dezvolte un gen literar aparte, un gen memorialistic care sa isi traga forta din natura proteica si interactiva a medium-ului sau. Din cate stiu, cele mai interesante experimente au aparut in domeniul literaturii erotice, dar nu la noi. La noi, din cate stiu, s-a mers invers: s-a publicat ca roman transpunerea pe hartie a unor notatii de tip blog („Real K“ al lui Bucurenci). Stiu ca Dragos Roua a experimentat ciber-romanul interactiv, acum vreo 7 – 8 ani, dar ca nu a avut continuatori. La noi, hartia e inca regina. Ce apare la editurile offline e sfant. Orice carte e o mica biblie. Un autor nu e consacrat pana nu „a publicat“. Deocamdata se pare ca suntem mai avansati la nivelul benzilor desenate online: „Mitomania“ lui Eugen Erhan de pe Metropotam, „Pataniile lui Ciubi“ (Alexandru Ciubotariu) etc. Iar banda scurta de comics (strip-ul) pare un gen care se preteaza tare bine la formatele online.
5. Mi-e greu sa raspund. Exista pericolul ca blogurile publicizate si sponsorizate sa fie tocmai cele mai uniformizante, mai atractive din punct de vedere comercial pentru unii sau altii dintre sponsori. Dar atunci sa piarda din punct de vedere al calitatii opiniei. Si tocmai asta e calitatea lor definitorie. Cred ca raspunsul il constituie nisarea, definirea si apoi cautarea in functie de interese, de gusturi, de orientari...
Blogurile sunt un factor ce uzurpa discursul marilor interese
LUCIAN POPESCU
coordonator al blogului HotNews
blog.hotnews.ro1. Blogurile nu sunt insule de subiectivitate. Orice blog este integrat intr-o retea de bloguri si orice mesaj scris pe un blog este supus comentariilor si judecatilor cititorilor sai. Blogurile sunt jurnale interactive, in care te expui public intr-o masura cu mult mai mare decat atunci cand scrii intr-o publicatie tiparita. Pe blog, suveranitatea ta auctoriala se subrezeste, ultimul cuvant nu-ti mai apartine, verdictele slabesc in siguranta. Aceste trei atribute – interactiunea, apartenenta la o retea si expunerea publica – sunt atribute importante cand e vorba sa spui ce este un blog.
in ceea ce priveste categorisirea blogurilor, este destul de dificila gasirea acelor criterii care sa convina majoritatii. Acum ma marginesc sa enumar cateva criterii de performanta: valoarea continutului (tipul de informatie, frecventa postarilor, organizarea si prezentarea informatiei), valoarea „tehnologica“ („usability“ si „sociability“, adica accesibilitatea, usurinta utilizarii, arhitectura site-ului si capacitatea de a se raspandi, de a interactiona cu alte site-uri) si valoarea sociala (calitatea comentatorilor, numarul citarilor pe bloguri asemanatoare si locul unde e gazduit blogul). In functie de aceste cateva criterii cred ca se poate aprecia cat de puternic este un blog printre alte bloguri.
2. Aici as vrea sa reiau un argument din cartea „The Wealth of Networks“, scrisa de Yochai Benkler, un volum ce se bucura de un mare succes pe Internet, in ultimele luni.
Nu ne putem inchipui o fabrica de automobile non-profit. Nici un combinat metalurgic ce functioneaza pe baza de voluntariat. Spre deosebire de automobil, informatiile sunt un „produs“ cu un caracter public. Ele sunt nefungibile, altfel spus, informatia nu se pierde prin consum (ar fi absurd sa spunem, de pilda, ca, daca romanul „Anna Karenina“ ar fi mai citit, si-ar pierde din valoare). Nu pare deloc anormal sa primesti, sa produci si sa distribui informatii gratis. Iar cand vine vorba despre Internet, aproape ca este anormal sa platesti pentru informatii.
A scrie un blog inseamna a accepta sa produci informatie, mai buna sau mai putin valoroasa, destinata unui public mai restrans sau mai larg. Altfel spus, inseamna sa accepti sa participi la un schimb de informatii, care are o natura profund diferita de cea a unui schimb de bunuri.
Sigur, imi dau seama ca ambiguizez la maxim sensul termenului de informatie si ca e o diferenta enorma intre cat de fungibila este o informatie privind o oportunitate de afaceri si „Iliada“ lui Homer. insa tendinta pe Internet este aceea de a reduce aceasta diferenta.
3. Am creat blogul de pe hotnews.ro, care se adreseaza mai ales jurnalistilor si oamenilor din media, dar, de la inceput, el a fost deschis oricarui tip de discurs. Cred ca e foarte indicat ca orice actiune pe Internet sa aiba un public-tinta de nisa, pentru ca acest lucru te forteaza sa adopti niste standarde mai inalte. Daca reusesti sa te mentii la aceste standarde, vei cuceri si alte categorii de public decat cea vizata direct. Aceasta este o observatie de principiu, care cred ca functioneaza bine pe termen mediu si in cazul succesului blogurilor.
4. Internetul ca atare reprezinta o amenintare serioasa pentru presa traditionala facuta prost, acea presa care pune o bariera intre autori si public, care ofera un discurs inghetat, superior. In cativa ani, prevad ca va fi cu mult mai dificil decat pana acum sa manipulezi cititorii sau sa slujesti, ca jurnalist, interese de grup. Blogurile sunt un factor ce uzurpa incet, incet discursul marilor interese, interesele de grup sau interesele inguste ale unor oameni zgomotosi. In SUA, acest fenomen este din ce in ce mai vizibil. Multi experti savanti si jurnalisti importanti scriu pe blog, iar discursul lor a inceput sa mineze toate acele demonstratii bazate pe date false, ce apar la presiunile grupurilor de interese.
Dintr-o alta perspectiva, presa pe Internet se citeste altfel decat ziarele. Este o presa pentru omul grabit, cu o agenda proprie clara, mai putin interesat de ceea ce se intampla in afara sferei lui de activitate. Publicatiile online nu vor putea concura insa televiziunile de stiri si nici revistele glossy, cel putin cativa ani buni de acum incolo.
in ceea ce priveste literatura pe Internet, imi e greu sa cred ca are cineva ochi atat de buni incat sa citeasca volume intregi pe ecranul calculatorului, renuntand la tiparituri.
5. Cea mai buna orientare in oceanul de bloguri este parcurgerea retelelor. Altfel spus, imi place blogul lui X, ma uit ce bloguri citeaza X si de ce bloguri e citat el. Fiecare utilizator are o agenda, o ierarhie de interese si de valori. De aceea, cred ca site-urile ce agrega stiri, mesaje, bloguri intr-un mod mecanic sau tinand cont doar de popularitatea publicatiei respective sunt destul de daunatoare, creand false impresii despre blogosfera. Prefer intotdeauna site-urile unde agregarile sunt facute de oameni, nu de masini.
1% din bloguri iau 99%
din atentia publica
SORIN ADAM MATEI
www.pagini.com 1. Pentru cei mai radicali promotori ai acestei forme de exprimare, cum ar fi David Gilmore („We the Media“) sau Glenn Reynolds („An Army of Davids“), blogurile sunt strigatul de alarma al unei societati care nu mai crede in institutii si valori comune. Ele sunt o forma de a privatiza informatia si adevarul acesteia. Sunt o metoda de a spune establishment-elor de tot felul ca funia a ajuns la par. Pentru practicantii mai moderati ai acestui gen, printre care ma numar si eu, blogurile sunt o modalitate de scrie mai degajat si de a informa „la firul ierbii“ in continuarea, nu impotriva trendului general. E un fel de a fi convivial cu lumea ideilor, de a mai lasa morga la o parte. In fine, blogurile sunt si o forma de comunicare cu cei apropiati in vazul lumii. Poate fi o joaca, un ritual al replicilor amuzante si al parerilor excentrice.
2. Toate la un loc.
3. Tin trei bloguri. Pagini.com, la care am si cativa colaboratori ocazionali (in principal Alex Ulmanu si Mihai Fulger) e adresat publicului de limba romana. Este un site prin care discut unele din temele pe care le abordez in articolele mele saptamanale din „Evenimentul Zilei“ sau unde lansez unele idei noi, legate sau nu de aceste articole.
Pentru ca la Purdue University predau si cursuri legate de aceste tehnologii, am creat doua bloguri la care scriu impreuna cu studentii mei. Unul este dedicat discutiilor mai inalte, teoretice cu doctoranzii mei (I Think, matei.org/ithink), celalalt conversatiilor cu studentii din anii 3 si 4 ai Faculatii de Comunicare (Currants, matei.org/currants). Ambele bloguri se vor resurse de informatie si spatii ludice, de desfasurare a talentelor studentilor mei.
4. Pariuri, pariuri, pariuri. Opinia mea umila este ca blogurile se vor transforma in altceva, ca sunt o forma culturala de moment. Ieri aveam grupurile electronice, azi avem bloguri. Ele nu vor bate mass media sau literatura, dar ambele au invatat cateva lectii de la ele.
5. Ai putea spune mai bine ca numai o infinitezimala proportie merita cat de cat atentie. Exista cateva bloguri la varf, iar restul se zbat in zona anonimatului. Se aplica aici legea lui Barabasi (un cercetator foarte faimos al retelelelor de tot felul, originar in Transilvania): 1% din bloguri iau 99% din atentia publica. Deci orientarea nu e prea dificila. Iar dupa ce pui ochiul pe blogul favorit apasa pe legaturile postate de acesta. Ele te vor duce la ceilalti membrii ai tribului. O alta metoda de explorare este motorul de cautare Technorati.com, care a devenit in scurt timp noul Google.
Bloguri, da! Izolare, nu!
Lucia Simona Dinescu
1. Din fericire, blogul este un concept tehno-cultural destul de maleabil si acoperind o zona practica, creativa destul de diversa pentru a incapea in grila restrictiva a unei definitii. As semnala, mai degraba, cateva trasaturi pe care le atribui blogurilor: interactivitate, multimedia, autenticitate (un concept din sfera diaristica, cu o mare cariera in cultura noastra si pe care il consider a fi aplicabil si jurnalelor online). Un blog este o modalitate de cultura „do-it-yourself“, de expresivitate individuala sau colectiva, care poate actiona inclusiv subversiv fata de creatiile institutionale, in special in sensul innoirii si spargerii de locuri comune si formule desuete. Tipologia blogurilor se face atat in functie de fond, cat si de forma si de finalitate. Astfel, blogurile pot fi: comerciale, artistice, jurnalistice, diaristice, fotobloguri, videobloguri etc. Majoritatea blogurilor abordeaza chestiuni de cultura, arta sau literatura, sunt critice la adresa problemelor actuale ale societatii, ale mass-media, ale individului, reflectii personale sau insemnari de tip jurnal. In fine, mai important mi se pare faptul ca in jurul blogurilor se formeaza comunitati online care pot interactiona si in planul vietii fizice. Asadar, o perspectiva asupra blogurilor nu trebuie sa fie doar estetica, formala, tematica sau tipologica, ci si sociologica si ideologica (inclusiv in sens politic si economic). Cred ca ar trebui sa incepem sa ne desprindem de facila si superficiala afirmatie psihologica ca blogurile (sau alte forme ale vietii si culturii in retea) izoleaza individul de societate!
2. Evident, mai multe motive se afla in spatele crearii unui blog, in functie de intentie, de scopul urmarit, de publicul vizat etc. Factorii sunt numerosi si se intind de la nevoia de divertisment si de spectacol la imperative comerciale. Personal, ma preocupa blogurile creative, ale scriitorilor sau ale artistilor sau blogurile unor oameni care provin din zone mai putin creative, insa care posteaza lucruri originale (in masura in care originalitatea nu este un concept depasit in spatiul virtual al simulacrelor!). Adica blogurile care ridica permanent intrebari si care formuleaza problematici de interes general uman sau particular. Exista si motive „subliminale“ precum cele care se invart in jurul publicitatii sau ale unor interese corporatiste. Diversitatea si posibilitatea de diferentiere sunt insa cruciale, in ciuda prezentei, uneori, a unor interese mai putin ortodoxe.
3. M-am gandit sa-mi fac in viitorul apropiat un blog, insa deocamdata acest lucru nu se afla printre prioritatile mele. Deocamdata ma intereseaza sa studiez acest subiect in masura in care se integreaza studiului mai larg al virtualitatii. Interesul meu pentru spatiul virtual s-a conturat acum cativa ani buni, pe la sfarsitul anilor 1990, insa preocuparea pentru blog este relativ recenta.
4. Am incercat intotdeauna sa resping afirmatii de tipul: „moartea cartii“, „moartea hartiei“, „moartea autorului“ datorita inventiei Internetului. Urmaresc cu precadere intrepatrunderea dintre medii pe mai multe paliere, atat diacronic, cat si sincronic. Astfel ca, in prezent, observ o co-influenta intre mediile traditionale si cele digitale: atat adaptarea celor dintai la cele din urma, cat si prelungirea unor concepte si practici din mediile clasice in cele digitale. Evident, si divergentele dintre aceste medii sunt esentiale. Am auzit multe voci, inclusiv dintre jurnalistii sau scriitorii tineri, care spun ca nu pot citi o carte pe calculator, inclusiv beletristica (in special cu argumentele „ma dor ochii“, „nu am experienta tactila a unei carti“ sau „nu pot citi in locuri sau pozitii comode“). Personal, ma desprind de o astfel de perspectiva (nu ma dor ochii de la o lectura in fata unui ecran cu cristale mai mult decat de la citirea unei carti pe hartii, pe cand celelalte doua tipuri de argumente sunt si mai usor de demontat astazi prin inventiile si prin experientele de tot soiul), cu toate ca, prefer sa nu treaca nici o zi fara sa-mi clatesc ochii (chiar daca ma dor!) atat prin interfetele monitorului, cat si pe paginile, mai vechi sau mai noi, ale cartilor si revistelor tiparite. Asadar, consider cele doua tipuri de lectura-mediu doua tipuri de experiente, fiecare cu farmecul propriu, cu propriile avantaje si dezavantaje, cu vulnerabilitati specifice, insa fara a se ameninta reciproc.
5. Avem posibilitatea de a face o selectie a blogurilor, precum alegem ce carte sa citim sau ce expozitie sa vedem. Dincolo de banalitatea unei astfel de afirmatii se ascunde insa un inteles cu miez: importanta de a discerne, de a consuma informatie de valoare si credibila si de a decanta uriasa panza a productiilor culturale de azi care circula cu viteza luminii. Evident, exista programe cu care poti personaliza informatia dorita, stoca link-urile favorite sau naviga intr-o anumita zona de interes, ca sa nu te pierzi in hiperspatiul virtual. Poti ajunge la un blog tinta explorand reteaua cu un scop precis sau poti naviga la intamplare pe Internet, descoperind bloguri interesante, la care poti reveni daca le salvezi la link-urile favorite (mai ales ca motoarele de cautare se pare ca prefera blogurile!).
Spatii neviciate de presiuni externe
CARMEN HOLOTESCU
Lector, Universitatea Politehnica din Timisoara, autoarea sondajului RoBloggers Survey
www.timsoft.ro
1. Termenul de weblog a fost creat de Jorn Barger \n 1997; Peter Merholz a propus \n 1999 termenul mai scurt, blog. Din punct de vedere tehnic, un blog este un site actualizat cu intrari (insemnari, note), grupate pe categorii si afisate cronologic. La inceput, un blog este ca o foaie alba de hartie – si simplitatea deschiderii unui blog este apropiata de aceea de a-ti aseza in fata o foaie de hartie. La fel, si intr-un blog, si pe o foaie se pot asterne o diversitate de informatii, idei, comentarii, experiente, cunostinte. Deosebirea consta in faptul ca un blog este public, continutul sau actualizat este accesibil in timp-real celor care urmaresc blogul si, de asemenea, motoarelor de cautare specifice. Aceasta datorita tehnologiei intrinsec legata de bloguri, numita RSS – Really Simple Syndication. De obicei, blogul are o anumita tematica, iar insemnarile pot contine text, cu informatii, referiri la alte site-uri, bloguri, cu fisiere audio si video. Se pot primi comentarii de la cei care citesc, monitorizeaza blogul respectiv, ei insisi autori sau doar cititori de bloguri.
Se spune ca blogurile si RSS-urile formeaza World Live Web – partea de web care traieste, se actualizeaza si se valideaza continuu prin comunicarea, prin colaborarea celor care scriu bloguri, formand blogosfera mondiala. Blogosfera este o imensa biblioteca cu informatii, experiente, cunostinte.
2. Putem spune ca blogosfera este constituita din comunitati online, mai mici sau mai mari, mai slab sau mai puternic conectate. Fiecare comunitate este formata din bloggeri care se citesc si se comenteaza reciproc, dar ii cuprinde si pe cei care doar urmaresc/ comenteaza bloguri, fara a fi si autori. In fiecare din aceste comunitati exista bloguri – noduri – mai vizibile, care influenteaza dinamica grupului. In blogosfera, aceeasi persoana poate face parte din comunitati diferite, in unele putand avea o prezenta vizibila, in altele, mai putin. Ca blogger, ai o independenta mai mare decat ca membru/ facilitator al unei comunitati online dezvoltate in jurul unui forum de discutii, iti poti fixa temele de reflectie, de studiu, de analiza. In functie de modul de manifestare al membrilor, blogosfera are ca verbe: a observa, a cauta, a analiza, a comenta, a informa, a difuza, a amplifica, a sistematiza, a valida, a invata, a orienta, a facilita, a deveni, a crea. La inceputul lui august, s-a derulat chestionarul adresat bloggerilor romani, conceput, organizat si analizat de Carmen Holotescu, lector la UPT, director Timsoft si Cristian Manafu, editor la Biz si Campaign, amandoi bloggeri cu experienta si editand bloguri apreciate.
Rezultatele publicate la eLearningBlog – http://www.timsoft.ro/weblog, se bazeaza pe raspunsurile primite de la 272 de bloggeri, autori a peste 400 de bloguri. Se apreciaza ca blogosfera romaneasca numara 15 000 de bloguri, dintre care 2000-2500 active, actualizate saptamanal si avand o continuitate de cel putin 4 luni. Chiar daca numarul este mai redus, trebuie remarcata calitatea multor bloguri romanesti, publicul pe care au reusit sa si-l creeze, comentariile/ analizele pertinente pe care le publica, dinamica mai crescuta decat in alte parti.
Blogurile sunt spatii neviciate de presiuni externe, informatiile prezentate vin din surse clasice, dar si de pe Internet si alte bloguri; sunt validate prin aprecierile cititorilor lor; un blog care nu ofera informatii interesante, utile, va disparea prin faptul ca nu isi va gasi un public. In cea mai mare proportie, 54%, blogurile scrise de romani sunt personale – la fel se intampla si in blogosfera mondiala.
Ce sunt blogurile personale? Nu sunt neaparat echivalentele jurnalelor personale; ci pot cuprinde si comentarii din domenii diferite: media, politice, tehnice; majoritatea insemnarilor insa se refera la evenimente din viata autorilor. De ce procentul blogurilor personale este ridicat: autorii blogurilor sunt intr-un procent mare tinerii sub 25 de ani – 58%; cele mai la indemana le sunt desigur subiectele legate de evenimentele din viata lor; sunt lipsiti de inhibitie, deschisi spre comunicare, au competentele tehnice necesare, mai mult decat alte segmente de varsta. Dar, in aceasta categorie, a blogurilor personale, sunt si autori de peste 30 sau 40 de ani, cu comentarii extrem de interesante despre activitatea si proiectele lor, despre calatoriile facute, despre viata lor dupa stabilirea in alte tari. Blogurile tematice, de IT, business, jurnalism, cultura, politica, foto, drept, medicina, sociale inseamna o mai mare elaborare ca timp, documentare pentru scrierea insemnarilor. Este normal ca procentul sa fie mai redus. Ultimul an a insemnat dublarea numarului de bloguri romanesti si o dinamica si o interactiune deosebite in blogosfera romaneasca.
Blogurile de business, PR cresc ca numar si impact. Autorii au experienta in publicitate, marketing, au norietate si au reusit sa devina voci puternice in blogosfera romaneasca si nu numai. Tot mai multi profesori utilizeaza blogurile pentru a comenta resurse utile pentru studenti / elevi si pentru a dialoga cu acestia. Blogul reprezinta un portofoliu al activitatii, utilizat mult si in cercetare.
Blogurile vor reprezenta tot mai mult o sursa credibila pentru media clasica si jurnalistii ce scriu bloguri sunt tot mai multi. Exista bloguri dedicate procesului de scriere a unor nuvele sau romane sau recenzii de carti. Exista bloguri-eprubete ale unor emisiuni radio sau TV; sau scrise de creatori de filme sau muzica. Bloggerii romani, asa cum rezulta din chestionar, considera ca utilitatea blogurilor rezida in: validarea ideilor/ opiniilor personale prin dialogul cu ceilalti, comunicarea autentica, directa cu alti bloggeri/ vizitatori, cresterea notorietatii personale, construirea unui adevarat portofoliu personal si a unui mediu de invatare continua. Reactia rapida la evenimente, gasirea de noi prieteni si inchegarea de comunitati, ajutorul in organizarea informatiilor, in documentare, in demararea de noi proiecte sunt apreciate. Noi segmente de audienta si cresterea notorietatii firmei/ organizatiei sunt avantaje luate in calcul mai ales de cei care scriu bloguri de business, corporatiste.
3. Blogul meu principal este eLearningBlog, in care aduc noutati, comentarii din eLearning, din tehnologiile web, analize despre blogosfera romaneasca, dar si prezentari ale proiectelor educationale in care sunt implicata sau ale firmei pe care o coordonez. Unele insemnari le consider Learning Objects – resurse educationale – pe care le utilizez in cursurile traditionale sau online pe care le facilitez – in felul acesta materialele pot fi actualizate, dinamice.
4. Nu consider ca este vorba despre nici o amenintare – abordarile difera intr-un fel; blogurile implica o interactivitate si reactie crescute, presupun mai multa implicare, comunicare, colaborare, validare.
5. Cate ziare, articole, carti exista in lume? Le putem cuprinde pe toate? Intentionam aceasta sau facem o selectie functie de domeniile, subiectele care ne intereseaza? La fel se intampla si cu blogurile. Ajungem pe un blog fie recomandat de un articol sau de o persoana, fie pornind de la o cautare cu un motor clasic, gen Google – blogurile sunt foarte bine indexate, deci si regasirea informatiei se face mai bine decat pentru site-urile clasice. Daca gasim informatii care ne intereseaza, un stil si un mod de prezentare care ne plac, vom reveni pe blogul respectiv – cel mai bine ar fi sa ne abonam la RSS-ul sau.
De obicei, fiecare blog comenteaza sau listeaza – la Bloroll – bloguri pe care autorul le apreciaza, care de obicei sunt din aceeasi arie tematica – iata cea mai simpla cale de a ajunge pe alte bloguri pe care sa le evaluam. Iar toate motoarele de monitorizare si indexare a blogurilor ne vin in ajutorul descoperirii de noi bloguri prin cautarea de termeni, prin accesarea topurilor, prin listarea de bloguri din anumite domenii sau din acelasi domeniu cu un blog indicat. Sa nu uitam sa aruncam o privire si la directoarele romanesti de bloguri si la rezultele primului chestionar despre bloggerii romani.
A scrie live pe Internet
Florin Lazarescu
1. Cele mai bune raspunsuri la aceste intrebari exista la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Blog. In privinta definitiilor, a tipologiilor si a istoriei, nu cred ca-si au loc parerile personale.
2. Din toate cate putin. La radacina e nevoia de comunicare.
3. Am un site personal – http://lazarescu.reea.net –, cu o pagina care contine jurnalul meu „intim“. Am inceput sa postez online, din ianuarie 2003, cu urmatorul argument: „intai m-am gandit sa scriu acest jurnal pentru a face bascalie pe seama zecilor de jurnale asa-zis «intime», pe care le-am citit de-a lungul vremii. Atat de «intime» incat, la lectura fiecarui paragraf, este vizibil ca persoana care a scris epateaza la fiecare fraza, citand copios din marii filosofi ai lumii. Apoi, numindu-mi jurnalul «intim», mai aveam un alt motiv de basca: a scrie live pe Internet inseamna sa ai un numar aproape nelimitat de cititori virtuali. In realitate, nu te citeste mai nimeni. Ca poate iesi chiar o treaba serioasa din chestia asta m-am gandit in seara in care am tarat din mijlocul strazii un caine vagabond calcat de o masina. Cainele imi taiase calea si a vrut sa traverseze in fuga. Izbitura masinii l-a proiectat vreo zece metri in aer, iar el a ramas chelalaind in mijlocul drumului. Am vrut sa-l iau de-acolo, crezand ca nu are decat un picior rupt. Pana pe trotuar mi-a murit in brate. Si-atunci am simtit pentru o clipa suflul concret a ceea ce inseamna sa dai coltul. Pe bune. ~sta ar fi un lucru «intim», pe care nu-l poti povesti la nimeni. Exista, in viata fiecaruia dintre noi, o multime de lucruri intime, unele sumbre, altele comice de-a dreptul. Cum ar fi bucuria stupida de-a gasi un stilou in parc. Cum ar fi scarba care te cuprinde dupa ce-ai stat in fata televizorului, fara sa te oblige nimeni, ca sa privesti un meci de divizia B. Sau placerea unei replici, prinse in fuga, pe care un aurolac o da amicului sau: «Ti-aduci aminte cand eram si noi saraci?!». Despre toate aceste lucruri vreau sa scriu“. In scurt timp am realizat ca exista si un interes al publicului pentru ceea ce scriu pe Internet. Am ajuns astazi sa am o medie de opt-noua sute de vizitatori unici pe luna. Primesc foarte multe mesaje de la cititori si observ ca in marea majoritate e vorba despre tineri si despre romani de toate varstele care locuiesc in afara granitelor tarii.
4. Nu cred in amenintari de acest fel. Chiar daca s-ar produce o schimbare, aceea ar tine de suportul informatiilor, nu de continutul lor. La fel si pentru literatura. Ma intereseaza mai putin daca lumea va citi pe hartie sau pe ecranul monitorului. Mai important e ce, cum si cat citeste.
5. Fiecare cred ca se ghideaza dupa un set de criterii pe care si le stabileste in timp, in functie de interesele proprii. Daca esti pescar, dai search pe Google in cautarea site-urilor cu pescari. Daca iti place literatura, o cauti dupa cuvinte-cheie. Daca nu te multumeste ce gasesti pe net, mergi in librarii. Bref, nu inteleg panica unora fata de noile descoperiri ale tehnicii. La o adica, sunt sigur ca astazi se citeste mai mult – chiar si mai bine, in unele cazuri – decat, sa zicem, in Evul Mediu.
Blogul te scoate
din anonimat
RADU IONESCU
www.raduionescu.ro
1. Cate putin din toate. Blogurile sunt, in primul rand, instrumente de comunicare personala, si tine de fiecare daca il foloseste pentru a-si impartasi experientele personale din viata, fotografii facute cu prietenii sau pentru a scrie eseuri romantice sau SF.
Exista multe moduri de a imparti blogurile, personale vs corporate, fun vs business, fotografie vs eseuri. As spune ca unele sunt generaliste (vorbesc despre orice), altele orientate mai degraba spre business (cu comentarii ca atare), altele spre fotografie si tot asa.
2. Blogul este in primul rand un instrument de branding personal, cu tot ce deriva de aici. Cand publici pe un blog, te pozitionezi intr-un anume fel, ca spiritual, glumetz, analist de business sau in orice alt fel. Indiferent daca au fost premeditate ca motive pentru lansarea unui blog, aproape intotdeauna se obtin efecte ce deriva din brandingul personal: oferte de joburi, interviuri, prietenii. De ce? Pentru ca blogul te scoate din anonimat. Si toti isi doresc angajati sau prieteni despre care stiu mai multe inainte de a-i intalni prima data.
Dus in zona business, brandingul personal evident ca foloseste pentru networking, complementand foarte bine alte „instrumente“ de networking ca asociatii profesionale sau evenimente de afaceri.
3. Am un blog personal – www.raduionescu.ro pe care scriu exact ce imi trece prin minte si lucruri pe care inainte le „barfeam“ pe messenger si pe telefon, insa limitat ca numar de persoane cu care comunicam. Chiar nu am idee cine imi citeste blogul si nici nu il scriu pentru cineva anume.
4. In vanzari exista o vorba: (aproape) indiferent ce vinzi, te lupti cu altii pe „share of wallet“. Chiar daca tu vinzi suruburi si altii strudele, atunci cand vindeti aceluiasi cumparator, va bateti pe banii si pe timpul lui.
in sensul acesta – da, este posibil ca o parte din oameni sa aloce mai mult timp consumului de content din bloguri decat mediei traditionale sau decat TV-ului sau cititului de carti.
Pana la urma toti avem un timp limitat pentru informare, pe de-o parte, si pentru entertainment pe de alta. Ca unii il folosesc rasfoind presa scrisa, pe hartie sau Internet, altii la teatru sau piscina, este greu de spus.
Sunt convins insa ca (si la noi) blogurile vor ajunge sa ocupe mai mult din „share of wallet“-ul (wallet gandit ca timp) consumatorilor de informatii.
5. Exista mai multe moduri in care, cel putin eu, descopar bloguri interesante. Pe de-o parte, din link-urile pe care le gasesc pe blogurile pe care le citesc deja (si nu cred ca exista blog care sa nu aiba link-uri spre altele – fie in blogroll, fie in posturi in care face referinta la alt blogger). Pe de alta parte, exista instrumente ca technorati.com – un motor de cautare pe bloguri unde poti cauta informatii – si ajungi astfel la noi si noi bloguri. Mai sunt, evident, prieteni sau cunoscuti care ma anunta ca si-au lansat blog sau imi recomanda un anume blog, si deseori descopar bloguri urmand link-urile pe care le pun catre blogul meu (Technorati are un sistem de descoperire a link-urilor spre tine).
O amenintare pentru fostii sultani ai informatiei
CRISTI NEAGOE
PR Libraria Carturesti
1. Blogurile sunt recipiente de informatie subiectiva cu acces public. Acest tip de platforma reuseste sa scurtcircuiteze traseul modern al informatiei, facand-o disponibila instantaneu si in cantitati enorme, neegalate pana in acest moment istoric. Ele modifica fundamental procesul de autorizare a mesajelor relevante, pana nu demult controlat in mare masura de Stat, Universitate si Mass-Media traditionala. Alaturi de miscarile opensource si copyleft, de structurile wiki si de web-ul semantic, blogurile participa la redefinirea cunoasterii ca informatie relevanta si la nasterea unei noi revolutii sociale.
2. Toate motivele insirate in intrebarea dvs. si multe altele. Unele bloguri imi par istorii personale exhaustive, in sensul pe care-l da Houellebecq in ultima sa carte, „Posibilitatea unei insule“. incerc sa-mi imaginez cum va arata viata unui om dupa 30 de ani de blogging, timp in care, zi de zi, a scris ce i-a trecut prin cap, a postat imagini, muzici si filme, creand in acelasi timp link-uri catre alti oameni, catre alte istorii, alte povesti din debaraua imensa, plina de fire si de secvente aleatorii, de masinarii functionale sau dezafectate care e Internetul.
Cei mai multi, cred eu, tin un blog dintr-un preaplin de informatie pe care nu o pot pastra, dar pe care nu vor nici s-o piarda, dupa cum observati chiar dvs. In intrebarea pe care mi-o adresati. Ba, mai mult, vor sa faca aceasta informatie disponibila si celorlalti. Adictia capatata din momentul in care iti dai seama ca ai cateva zeci de vizitatori care iti citesc zilnic insemnarile este una dintre cele mai puternice pe care le-am experimentat. Subestimam tot timpul nevoia pe care o avem fata de alteritate. Ne consideram singuri, indivizi autonomi, dar tanjim dupa apropierea celuilalt, dupa aprecierea si raspunsul lui.
3. Am un blog la care lucrez constant, postand de cateva ori pe saptamana, uneori mai rar, in functie de timp. Ma simt vinovat cand nu postez. Lucrez la el in mod anonim si as vrea ca lucrurile sa ramana asa. Nu din dorinta de a ma ascunde, nu dintr-o falsa pudoare, ci pur si simplu fiindca sunt de parere ca de multe ori se insista prea mult pe identitate.
Am creat, de asemenea, un blog pentru proiectul Art Delivery, al carui scop este eliberarea unei strazi din mijlocul Bucurestilor – strada-arthur-verona.blogspot.com. Nici aici nu postez cu numele intreg, ci doar cu initialele.
Ambele bloguri se adreseaza, intr-un fel sau altul, societatii civile romanesti, celor constienti de responsabilitatile si de drepturile pe care le au, de puterea actiunii comune.
4. Amenintare? Pot sa inserez aici niste smiley-uri care sa ma reprezinte tavalindu-ma de ras pe covor? Sigur ca reprezinta o amenintare pentru fostii sultani ai informatiei, pentru zidurile academiei si pentru presa imbatranita. Sigur ca sunt o amenintare pentru cei care le identifica drept dusmani. Pentru ceilalti, insa, blogurile reprezinta o resursa extraordinara, un cadou la care nici nu se asteptau.
Presa s-a mutat deja pe Internet, mai exista doar putine ziare care sa nu aiba versiune online. Cu proiecte de genul Gutenberg si Google Book Search, cartile o vor urma treptat. Dar ca informatia va deveni in intregime virtuala, de asta ma indoiesc. In orice caz, hartia va trebui sa inceteze rapid de a mai fi suportul predominant pentru comunicare si arhivare a datelor. Din mai multe motive: de costuri, de eficienta, de manevrabilitate, ecologice samd. Cred ca, in mai putin de-un sfert de secol, cartile, asa cum le stim acum, vor avea soarta vinyl-urilor, vor ajunge apanajul colectionarilor. Vor fi oferite gratuit tarilor din lumea a treia. Vor fi folosite drept combustibil pentru termocentrale.
5. La fel cum ne orientam in relatiile interpersonale. Sunt 6 miliarde si jumatate de oameni in intreaga lume, si nu toti sunt inteligenti sau amuzanti. Cu toate acestea, nu mi se pare ca intampinam probleme prea mari in a ne alege prietenii.
(Dezbatere realizata de Teodora Dumitru si Catalin Sturza)
|
